Miraj

Liliacul își frământă florile-gânduri ca și cum ar fi aluat de cozonac. Copiii țipă a ploaie proaspăt născută, iar zidurile își plâng durerile veacurilor surpate. Peste toate, un dor de Înviere. Sau iluzia ei.

Reclame

Duioșie

Uneori ești ‘pansament’. Pentru ‘răni sufletești sângerânde’. Iar atunci când fostul tău dascăl te caută ca să-ți facă un astfel de compliment, îți reamintești ceea ce contează cu adevărat în această viață. Și ce nu.

Clipă

Uneori inspiri aerul proaspăt, renăscut din patima ploii, ca și cum ai putea reține toată Primăvara în plămâni. Târziu realizezi că primăvara nu-ți aparține. Ea vine, te salută și pleacă, lăsându-și urma vaporoasă-n privirea ta gânditoare. O clipă durează toată veșnicia ei.

April

În fiecare an Aprilie înseamnă bucuria liliacului înflorit. Adesea timpuriu, mereu proaspăt, țanțoș, gata de spectacol. Ca un actor desăvârșit, care știe să-ncânte sufletele privitorilor, dar și să-și ascundă lacrima sub pleoapele firii.

Mâinile ei

Ca și cum ai purta în nări un parfum neștiut, care te poate trezi brusc noaptea, pentru ca mai apoi, mângâind, să te adoarmă.
Mâinile ei miroseau mai mereu a pâine duios frământată. Și a dragoste sfântă și blândă. De bunică.

Dragostea

Uneori copiii realizează că sunt foarte bolnavi și-și umplu ochii de lacrimi întru speranța vindecării. Alteori vârstnicii își obosesc pleoapele și ochii cu degetele pentru a scăpa cumva de uscăciunea singurătății. Tu, adultul deocamdată norocos, te afli undeva la mijloc. Privești, simți, tresari, percepi și nu știi niciodată care sau cine (te) doare mai tare. Și nici de ce.

În fiecare clipă am putea sărbători dragostea. Pentru omul de lângă noi, care-și va fi plâns, de cele mai multe ori, toate lacrimile până la momentul în care vom fi ajuns noi la el.
Să fim mângâiere acolo unde putem fi! Iar unde nu putem, să rugăm pe altCineva să fie.

Zece ani

Uite că s-au adunat zece ani de când mi-am încercat emoția cuvântului sub ochii voștri. Februarie era, pe atunci, o lună de-nceput. A trecut timp, a trecut vis, a trecut gând, au mai trecut și ani, povești, culori, cu degete tastând febril speranță. Simțămintele blânde au rămas. Dacă se vor fi strecurat, pe neștiute, și alte sentimente ori gânduri, eu le-am lăsat în urmă.

Astăzi aș vrea să mulțumesc ochilor care (m-)au citit și dincolo de literă. Ei îmi sunt și azi unii dintre cei mai buni prieteni. Din viață ori din suflet.

Și, cum există un bun timp pentru toate, cuvintele au ajuns azi a se-mbina armonios cu… până-mai-ieri-durutele tăceri. Semn că toate au câte un rost pe lume. Și-n gândurile noastre.